Adeseori priveam cu ardoare
spre lucruri noi, dar pieritoare.
Si-am hotarat cu bucurie,
sa fac si eu economie.

Candva, cand eu voi fi in stare,
sa-mi fac din ele’o casa mare
si un confort de’nvidiat,
dar ce credeti ca sa’ntamplat?

In minte imi veni deodata
ca asi fi mult mai castigata,
sa nu mai strang aicea jos
lucruri fara de folos.

Mult mai bine’ar fi ca eu,
sa ma incred in Dumnezeu,
si mica mea economie
sa mi’o trimit in vesnicie.

Si cum credeti c’am procedat?
m’am pus pe treaba imediat,
si tot ce’aveam in plus sa stiti
am impartit la cei lipsiti.

Imi doresc cu ardoare,
cand imi voi lua zborul catre soare
sa ma’ntalnesc cu ce’am primit
acolo sus in Paradis!

                                                                                            Luminita Colibaba, SPS