Nu pot să sper mai mult decât Tu m-ai lăsat să sper.

Nu pot să cer mai mult decât poţi Tu să dai.

Nu pot să cred ce am văzut deja…

 

Nu pot să tai din ce mi-ai dat să port.

Sunt rob al Tău creat s-aducă rod.

Nu pot `napoi să dau când m-ai chemat.

Nu pot s-ascund nimic din Chipul Tău curat!

 

Tu m-ai creat spre-a fi aici un om,

Un om ales, un sfânt altoi şi nu numai un rob!

Să duc cu bucurie sfânta Ta “povară”,

Chiar de-ar părea că îmi aduce doar ocară…

 

Să port cu bucurie jugul Tău, să fiu ca Tine tot mereu!

Să fiu o scară către cer,(o punte pentru cei ce sunt la greu).

Un vas ales şi preasfinţit de Tine,

În care torni ulei mirositor şi smirne!

                                                                                                         Cornelia Pascariu, FEFS – KMS, anul II