Învata-te sa-ti pleci genunchii,
În timp ce inima ta
Se va pleca
La picioarele Lui.
Nu-ti fie prea greu sa versi lacrimi
Sau sa te înfiori,
În zori,
La susurul vocii Lui.
Straduieste-ti credinta sa creasca
Prin mana cereasca…
Citind, ascultand,
Împlinind voia Lui.
Nu înceta sa-ti speli trecutul,
Caci altfel vei umbri
Cu prapastii mii
Viitorul, ce-i sigur doar in mana Lui.
Te-asteapta mult mai mult de o casa…
E-o mana de Tata şi e Dumnezeu!
E-o inima de dragoste plina, ce bate!
Vazduhul e senin, dar plin
De undele batailor ceresti!
Cornelia Pascariu, FEFS – KMS, anul II