Învata-te sa-ti pleci genunchii,

În timp ce inima ta

Se va pleca

La picioarele Lui.

 

Nu-ti fie prea greu sa versi lacrimi

Sau sa te înfiori,

În zori,

La susurul vocii Lui.

 

Straduieste-ti credinta sa creasca

Prin mana cereasca…

Citind, ascultand,

Împlinind voia Lui.

 

Nu înceta sa-ti speli trecutul,

Caci altfel vei umbri

Cu prapastii mii

Viitorul, ce-i sigur doar in mana Lui.

 

Te-asteapta mult mai mult de o casa…

E-o mana de Tata şi e Dumnezeu!

E-o inima de dragoste plina, ce bate!

Vazduhul e senin, dar plin

De undele batailor ceresti!

                                                                                          Cornelia Pascariu, FEFS – KMS, anul II