Aș vrea să scriu despre acel moment (nelalocul lui în viața unui credincios) în care gândul renunțării își face cuib în mintea noastră. De obicei, o frază dintr-un dialog e suficientă să te lase deziluzionat și să-ți spui în gând ”Aaa….eu credeam că….” și să-ți dai seama că ești victima unui sacrificiu care urmează să fie înfăptuit. Spre diferență de Exemplul Jertfei, ai posibilitatea și (te gândești că) toate motivele de a te sustrage.Ca să fiu mai concret, pentru ca Bunătatea să fie arătată în dragoste și pentru ca cineva să beneficieze de asta trebuie jertfă, sacrificiu. Nu se poate altfel.

   Acuma, ca să definim conceptul de sacrificiu (în originea lui), nu avem cele mai dulci cuvinte la îndemână. Pentru că jertfa nu e o viață luată ci una pre/dată sau dată de bunăvoie, adusă în contextul nostru ea înseamnă să te dai pe tine însuți împotriva, nu voinței tale, ci împotriva a ceea ce ți-ai fi dorit tu. Nu vreau să separ asta în: timpul tău, banii tăi, sentimentele tale, voința ta. Ci trecând peste toate acestea, dăruindu-te în întregime, ți-ai permis un gând ”inofensiv” de ”Mi-aș dori să fie” într-un fel, care tocmai ce se cere a fi sacrificat. Cum?? Nici să îmi doresc ceva, să aspir la ceva, nu am voie? Răspunsul vi-l veți da singuri.

   Ideea inițială de la care am plecat era că în astfel de momente s-ar putea să ni se pară că prețul e prea mare (și instinctul/spiritul de conservare ne sare în ajutor). Este evident că relațiile de orice fel, slujbele de orice fel și orice domeniu care implică persoana noastră vor avea de suferit pentru că, asemenea exemplului de Jertfă pe care (ar trebui să) îl avem, nu am fost gata să ne golim, să ne facem inima covorul persan pe care toată omenirea să pășească dar din care să curgă Bunătatea (Ioan 7:38).

   Și dacă gândul renunțării își are vreul loc/rol, e acela de a fi observat, conștientizat și prin rugă și har, jertfit.

   […]
   Cine ești tu, cel ce-ai conceput hăul,
   L-ai rînduit, ca apoi să i te supui?
   Spăimîntătorule de bun, pentru ce-ai lăsat răul,
  Ca să fii tu cea dintîi victimă a lui?…

  …„A crea e jertfă”…atît îmi spui!

                                                                 V. Voiculescu