1 Nu striga întelepciunea, si nu-si înalta priceperea glasul?
2 Ea se aseaza sus pe înaltimi, afara pe drum, la raspîntii,
3 si striga lînga porti, la intrarea cetatii, la intrarea portilor:
4 Oamenilor, catre voi strig, si spre fiii oamenilor se îndreapta glasul meu.
5 Învatati-va minte, prostilor, si înteleptiti-va nebunilor!
6 Asculati, caci am lucruri mari de spus, si buzele mi se deschid ca sa învete pe altii ce este drept.
7 Caci gura mea vesteste adevarul, si buzele mele urasc minciuna!
8 Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n’au nimic neadevarat nici sucit în ele.
9 Toate sînt lamurite pentru cel priceput, si drepte pentru ceice au gasit stiinta.
10 Primiti mai de graba învataturile mele decît argintul, si mai de graba stiinta de cît aurul scump.
11 Caci întelepciunea pretuieste mai mult de cît margaritarele, si nici un lucru de pret nu se poate asemui cu ea.
12 Eu, Întelepciunea, am ca locuinta mintea, si pot nascoci cele mai chibzuite planuri.
13 Frica de Domnul este urîrea raului; trufia si mîndria, purtarea rea si gura… mincinoasa, iata ce urasc eu.
14 Dela mine vine sfatul si izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine împaratesc împaratii si dau voivozii porunci drepte.
16 Prin mine cîrmuiesc dregatorii, si mai marii, toti judecatorii pamîntului.
17 Eu iubesc pe ceice ma iubesc, si cei ce ma cauta cu totdinadinsul ma gasesc.
18 Cu mine este bogatia si slava, avutiile trainice si dreptatea.
19 Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, si venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20 Eu umblu pe calea nevinovatiei, pe mijlocul cararilor neprihanirii,
21 ca sa dau o adevarata mostenire celor ce ma iubesc, si sa le umplu visteriile.
22 Domnul m’a facut cea dintîi dintre lucrarile Lui, înaintea celor mai vechi lucrari ale Lui.
23 Eu am fost asezata din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pamîntul.
24 Am fost nascuta cînd înca nu erau adîncuri, nici izvoare încarcate cu ape;
25 am fost nascuta înainte de întarirea muntilor, înainte de a fi dealurile,
26 cînd nu era înca nici pamîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi farîma din pulberea lumii.
27 Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de fata; cînd a tras o zare pe fata adîncului,
28 cînd a pironit norii sus, si cînd au tîsnit cu putere izvoarele adîncului,
29 cînd a pus un hotar marii, ca apele sa nu treaca peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pamîntului,
30 eu eram mesterul Lui, la lucru lînga el, si în toate zilele eram desfatarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,
31 jucînd pe rotocolul pamîntului Sau, si gasindu-mi placerea în fiii oamenilor.
32 Si acum, fiilor, ascultati-ma, caci ferice de ceice pazesc caile mele!
33 Ascultati învatatura, ca sa va faceti întelepti, si nu lepadati sfatul meu.
34 Ferice de omul care m’asculta, care vegheaza zilnic la portile mele, si pazeste pragul usii mele.
35 Caci celce ma gaseste, gaseste viata, si capata bunavointa Domnului.
36 Dar celce pacatuieste împotriva mea îsi vatama sufletul sau; toti ceice ma urasc pe mine, iubesc moartea.

Lasati un comentariu

Vă rugăm să țineți cont de faptul că comentariile sunt moderate și rel="nofollow" sunt utilizate. Deci, vă rugăm să nu folosiți cuvânt cheie spam ori domeniu ca numele tau, sau acesta va fi șters. Să avem o conversație cu caracter personal și semnificativ în schimb.